Scena!

În viața asta uneori suntem actori fără să vrem, câteodată primim unele vesti care ne socheaza, ori despre un necaz al nostru, ori despre un necaz al unui om drag. Iar în momentele în care îți vine să urli de durere când afli de astfel de necazuri îți joci rolul desi în interior simți că te scurgi in durere, zâmbești clienților, te concentrezi la cifre, răspunzi cu amabilitate la telefon și îți oprești lacrimile făcând o gluma că să îți ascunzi simțirile sufletești. Da, toți suntem actori mai mult sau mai puțin în funcție de ceea ce trăim. Am înțeles deseori ce înseamnă să fii actor și să îți joci comedia atunci când iti vine să urli in interiorul tău. E poate putere interioara, e poate har, e poate experiența dar niciodată resemnare ci lupta chiar cu tine însuți. Nu, nu mi s-a întâmplat nimic rău mie ci unui om extraordinar cu suflet de aur pe care îl iubesc în tăcere ( unii ar spune ca doar un ...coleg). Sa fim umani, să ajutăm când putem fara sa ne lăudăm cu asta, să fim alaturi cu un cuvânt și poate o fapta contează mult. Sa fii puternica draga mea, uneori un gând curat și pozitiv, propria voință și putere fac cat o mie de doctori! Și să luăm viața așa cum vine cu bune și rele, dacă s-a întâmplat un mic sau mare necaz este pentru că poți trece peste ele. Experientele ne sunt date că lecții de viață din care avem mereu de invatat. Viață e un dar divin și tu poți lua ce e bun din ea. Anonimus. Keep walking!