Emotii si lectii!

Toată viața mea de până acum am fost intr-o lupta continua cu emoțiile mele. Încercăm să le alung, să mă războiesc cu ele, să evit orice situație în care emoțiile răbufneau la suprafață ca un vulcan. Mă ascundeam de alții și de mine, uram sa fiu pusa in situațiile în care emoțiile mă invadau că niște mici demonasi și mă autoaparam intrând intr-o iluzorie cochilie. M-am răzvrătit împotriva lor mereu iar viața îmi aducea în cale situații evenimente și emoții de care eram de-a dreptul inspaimantata. Preferam sa fiu invizibila decât de a face față emoțiilor mele. Iată că viața mi-a mai dat niste examene cărora a
trebuit să le fac fata, aceeași temere a ieșit la suprafață. Desi aveam cunoașterea și informațiile necesare mă pierdeam, priveam in gol de ai fi crezut că sunt o "blonda originala" . Am înțeles, poate târziu că de fapt mă războiam cu mine însumi atunci când "melcii" din stomac porneau cu viteza luminii să îmi invadeze celulele cu andrenalina. Despre fluturii din stomac in alt episod :))). Toate cărțile citite, toate cursurile de dezvoltare personala, toate încercările de autocontrol mental sunt poate apa de ploaie în fața experienței practice. Și da, azi am înțeles că emoțiile mele sunt ale mele , le iubesc așa cum sunt, mă impac cu ele și le accept deoarece simt totul profund și intens la capacitate maxima. Da, sunt o întreaga emoție și mă impac cu mine. Ce poate fi mai frumos și mai minunat decât să fii om, sensibil și puternic în același timp, cu o capacitate de a renaște din propria cenusa că a păsării Phoenix și cu emoții pe care le iubești și devin constructive? In viața ne depășim propriile temeri fara să realizăm că examenele și lecțiile vietii sunt pentru propria dezvoltare, autocunoastere și autorealizare. Mulțumesc tuturor celor care mi-au dat emoții! Așa am ajuns să le iubesc, azi! Niciodată nu e prea târziu!